El Suicidio

Universitatea din Bucureşti
Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială

Eseu
Sinuciderea

Tudorache Diana Maria
Anul I , MRU, Grupa 2
Teorii sociologice clasice

Omul este o fiinţă creată de Dumnezeu, ce are un ciclu de viaţă foarte bine stabilit. El se naşte, se dezvoltă, ajungând până la o anumită vârstă, iarapoi urmează etapa cea mai de temut de către toţi: moartea, aşa cum tot ceea ce se naşte trebuie să şi moară. Adrian Majuru precizează că “omul este o fiinţă, care pe baza conştiinţei de sine ştie că existenţa sa, viaţa pe care o trăieşte, va avea şi un inevitabil sfarsit- care din fericire va fi la o dată ce îi este necunoscută” (Bucureştiul subteran. Sinuciderea, pag.13).
Însă există şipersoane, care datorită vieţii pe care o duc, datorită problemelor şi a altor factori decid să-şi grăbească moartea, atentând asupra propriei vieţi, acest lucru purtând numele de suicid. Mulţi ar crede că doar anumitor persoane le trece prin minte să facă acest gest, însă Esquirol vine şi afirma faptul că “nu există individ care să nu fi avut idei de sinucidere şi chiar o dorinţă ascunsă de a seprecipita în gol când se găsea pe o înălţime, sau aproape de o fereastră înaltă, sau de a se îneca la trecerea sa pe un pod” (apud A. Majuru, pag.15). Pe parcusul vieţii unui individ, acesta trebuie să depăşească o serie de obstacole pe care viaţa i le scoate în cale, tocmai de aceea datorită acestor probleme în interiorul individului se petrec o mulţime de stări şi reacţii contradictorii pentru a ajungesă răzbească în viaţa “sufletul omenesc este o arenă în care luptă impulsiile cele mai opuse” (Psihologia unei sinucideri, pag 37).
Sinuciderea este un fenomen ce-şi are rădăcinile încă din antichitate. Acest subiect este şi astăzi de actualitate, datorită frecvenţei ridicate de bărbaţi şi femei care aleg să moară de propriile lor mâini. Sinuciderea este văzută de către societate ca fiind oinsultă adusă lui Dumnezeu, pe care ar trebui să ştim să-l apreciem, să-l cinstim prin credinţă, prin faptul că nu trebuie să săvârşim păcate, prin iubire faţl.ă de El şi faţă de semenii noştrii datorită simplului fapt că El este cel care ne-a creat şi ne-a dat viaţă, acest lucru fiind un dar divin. Însă s-a constatat un număr foarte ridicat de sinucideri printre contemporani. Acest fapt se datoreazăîn principal datorită globalizării ce aduce societate într-o permanentă schimbare, datorită vieţii agitate şi a concurenţei tot mai puternice pentru existenţă, dar şi aspiraţiilor indivizilor de a ajunge cât mai sus într-un mod cât mai uşor posibil.
Persoanele care aleg să se sinucidă, privesc acest fapt ca fiind “o formă de salvare a demnităţii personale, ca o chestiune de onoare, ca un act depură şi profundă raţiune”. Contrar celor gândite de persoanele în cauză, Wiliam Rowley consideră că “cel care se sinucide este indubitabil non compos mentis, iar suicidul ar trebui să fie întotdeauna considerat că un act de nebunie”. Adam Smith este un alt autor care afirmă că persoanele care aleg să moară din propria iniţiativă, distrugându-se “sunt demne nu de condamnat, ci de milă” (apud GeorgesMinois).
Datorită motivelor diferite pentru care oamenii aleg să se sinucidă, Emile Durkheim a clasificat acestea în trei tipuri de sinucideri: sinuciderea egoistă, sinuciderea altruistă şi sinuciderea anomică. Sinuciderea egoistă face referire la importanţa pe care o are religia, familia şi societatea în determinarea individului de a duce la bun sfârşit acest act. Conform operei lui Durkheim, unnumăr mare de sinucideri se înregistrează în religia protestantă în comparaţie cu celelalte religii. Există o legătură directă între numărul de protestanţi şi numărul sinuciderilor, deoarece odată ce religia protestantă a ajuns în inferioritate faţă de celelalte religii, în acelaşi timp s-a constatat un număr scăzut de sinucideri. Acest lucru se datorează faptului că biserica nu mai are o aşa...