Banca centrala

CAPITOLUL

1
BANCA CENTRALĂ
Cuprins:

1.1 CREAREA BĂNCILOR CENTRALE 1.2 FUNCŢIILE BĂNCII CENTRALE 1.3 IMPORTANTE BĂNCI CENTRALE

Apariţia banilor în economie a impus crearea unei instituţii care să asigure emisiunea, dar şi supravegherea circulaţiei în bune condiţii a acestora. Pe de altă parte, funcţionarea instituţiilor statului, a condus la nevoia acoperirii cheltuielilor suplimentareprin emisiune monetară. Ca urmare, crearea autorităţii monetare a avut la baza monopolul emisiunii deţinut de stat la momentul respectiv. Existenţa băncii centrale, ca instituţie ierarhică superioară celorlalte instituţii bancare, s-a impus tocmai ca urmare a nevoii coordonării activităţii bancare în economie, dar şi ca urmare a intensificării presiunilor inflaţioniste la nivel internaţional.Orice activitate bancară presupune crearea de monedă. Băncile, mai ales cele comerciale creează o cantitate mult mai mare de monedă decât banca de emisiune, deoarece chiar volumul monedei scripturale este mult mai mare decât moneda efectivă pusă în circulaţie de aceasta din urmă. Ceea ce este specific băncii centrale este faptul că aceasta emite moneda legală sau, altfel spus, moneda centrală careare putere liberatorie nelimitată pe teritoriul naţional. Celelalte forme de monedă (moneda scripturală) reprezintă aşa-numita monedă privată care nu dispune de capacitate liberatorie decât ca urmare a clauzelor de răscumpărare ataşate acestui tip, clauze care implică posibilitatea transformării monedei private în monedă centrală.

1.1 CREAREA BĂNCILOR CENTRALE
În condiţiile economiei actuale,s-a ajuns ca banca centrală să joace un rol cheie – de manager economic, în ultima perioadă aceasta acumulând din ce în ce mai multe responsabilităţi legate de stabilizarea propriei economii, în condiţiile practicării de cursuri valutare flexibile. Banca centrală are, astfel, drept obiectiv definirea şi aplicarea măsurilor de politică monetară a statului, păstrarea rezervelor valutare ale ţării,realizând, în acelaşi timp, supravegherea băncilor din sistem, refinanţarea acestora şi, nu în ultimul rând, administrarea conturilor statului. Istoric, prima bancă centrală creată a fost Banca Regală Suedeză (1668), Banca Angliei creându-se 30 de ani mai târziu (1694). Banca Naţională a României a fost înfiinţată în anul 1880.

Crearea băncilor centrale a impus însă nenumărate probleme legate de:forma de proprietate asupra capitalului băncii; gradul de independenţă vis-a-vis de autorităţile politice; Cadrul 1.1 Crearea Băncii Naţionale a României
Crearea BNR are la bază legea 17 din 29 aprilie 1880 care prevedea „înfiinţarea unei bănci de scompt şi circulaţiune”. Potrivit acestei legi, Banca Naţională a Românei se înfiinţa, pentru o perioadă de 20 de ani (începând din 1 iulie 1880), cudreptul exclusiv de a emite „bilete de bancă la purtător”. Din punct de vedere al constituirii capitalului, acesta era de 30 milioane lei, din care zece milioane erau depuse de către stat, restul fiind constituit prin subscripţie publică. La acea data, operaţiunile BNR erau reprezentate de: scontarea sau cumpărarea de poliţe, bilete la ordin sau alte efecte; scontarea bonurilor de tezaur până lanivelul de 20% din nivelul capitalului vărsat; tranzacţii cu metalele preţioase (aur şi argint); primirea sumelor în cont curent şi în depozit, a titlurilor, a metalelor preţioase;

Participarea statului la constituirea capitalului BNR „a fost motivată prin necesitatea garantării într-un mod real, sigur şi eficace a dreptului de control al statului asupra politicii institutului de emisiune. La ocât de sumară analiză a legii, se poate uşor constata că această garantare nu era cu nimic justificată. Legea prevedea suficiente căi de exercitare a controlului, independente de calitatea statului de a fi acţionar al băncii. Astfel, guvernatorul şi o parte dintre directori şi cenzori erau numiţi de guvern; operaţiile băncii erau supravegheate de un comisar al guvernului; într-un alt articol...