El Experimento Stanford

Omul modern. Individul si Societatea.
Studiu de caz: Familia. Text:Eugenie Grandet de H. de Balzac

Realismul este un curent literar care a aparut in sec. al XIX-lea, continuand in forme specifice pana astazi si reunind scriitori cu principii de creatie comune. Conditiile istorice care au favorizat aparitia realismului au fost revolutia industriala de la sfarsitul sec. al XIX-lea,consolidarea burgheziei care cucereste puterea economica si politica, pozitivismul lui A.Comte si dezvoltarea stiintelor naturii. In sens general realismul desemneaza nazuinta artei de a refelcta realitatea si conceptia potrivit careia artistul trebuie sa infatiseze realitatea veridic, obiectiv ( teoria aristotelica a mimesis-ului).
Prin cativa dintre cei mai importanti reprezentanti ai sai, Stendhal,Balzac, Gogol, realismul este contemporan cu epoca de inflorire a romantismului, in operele acestor scriitori aparand si elemente romantice. Totusi trasaturile realiste se contureaza vizibil, adesea in contact cu principiile romantice.
Spre deosebire de romantici, care acordau importanta fanteziei si visului, scriitori realisti considera de datoria lor sa ofere o reprezentare veridica a realitatii,sa prezinte cu obiectivitate adevarul, sa observe existenta reala.
In literatura realista dispar intamplarile si personajele exceptionale, pentru a se face loc observatiei asupra tiparelor umane caracteristice pentru societatea vremei. Impresia deosebita produsa la jumatatea sec. al XIX-lea de progresul stiintelor naturii, indeosebi de teoria evolutionista in creatia literara, a unor metodeimpuse de dezvoltarea stiintei.
Scriitori realisti se indreapta spre viata sociala, prezentand omul in stransa legatura cu aceasta, ca un produs al mediului in care traieste. Prezentarea societatii trebuie sa fie sincera, adevarata, lipsita de orice idealizare, intr-o maniera obiectiva si impartiala.
Atitudinea scriitorilor realisti este critica fata de societatea pe care o prezinta, ei nu cautasa evadeze in vis, exotism sau fantezie, ci se arata preocupati de a cerceta si de a prezenta mecanismul social intr-un mod cat mai exact, scotandu-i in evidenta articulatiile cele mai putin vizibile. Ei acorda o deosebita importanta amanuntelor semnificative, consacrand pagini intregi descrierilor minutioase ale oraselor, cartierelor, caselor, interioarelor, vestimentatiei personajelor sautrasaturilor fizice.
Aceasta atitudine se reflecta in conceptia realistilor fata de raportul dintre scriitor si opera, precum si fata de stilul acestuia. Contrar scriitorilor romantici, care isi fac permanent simtita prezenta prin comentariile in care isi manifesta aprobarea ori dezaprobarea fata de un erou sau altul, scritorii realisti descriu mediul si isi prezinta personajele intr-un mod cat maiimpersonal cu putinta, incercand sa faca neobservata prezenta lor in opera. De aceea, stilul lor nu are stralucirea si ornamentatia stilului romantic, ci tinde spre precizie si sobrietate.
Apare evident ca modalitatea artistica a realismului este incompatibila cu lirismul, speciile literare cultivate in cadrul acestui curent apartin genului epic ( roman, schita, nuvela ) si dramatic ( drama sicomedia).
Interesul pentru social, pentru amanunt, atitudinea obiectiva confera operelor literare realiste o importanta valoare documentara. In cazul operelor literare autentice, valoarea documentara este dublata de valoarea artistica. Literatura presupune o selectie a bogatiei de fapte oferite de realitate. In realism aceasta selectie ia, printre altele, forma personajelor tipice, reprezentativepentru o intreaga categorie umana si sociala. Ele se apropie, la prima vedere, de caracterile clasice, dar, in timp ce acestea erau in afara timpului si al spatiului, reprezentand trasaturi omenesti de totdeauna si de oriunde, personajele realiste sunt tipice pentru o anumita societate.
O modalitate de a arata amprenta pe care si-o pune societatea asupra individului, lucru pe care realistii...