Fragmente si ciorne

Urăsc librăriile
Arborii ar trebui să poată fi tăiați doar dacă din ei s-ar face manuale. Dacă un arbore se frânge, din lemnul său ar trebui să se facă doar hârtie pentru cărți. Restul utilizărilor ar trebui să fie considerate crime, iar tăierea arborilor, pentru prima cauză enunțată, o obligație.
Ador bibliotecile dar urăsc librăriile - sunt pline de rahat. Încă de la intrare te așteaptaprecum tarabele de la piata, iar cartile sunt stivuite precum sacii de cartofi, varză sau sfeclă. Exact precum capurile celor ce intra si cumpara compulsiv cele mai colorate coperti. Îmi provoacă oroare să intru în astfel de locuri. E un sentiment foarte ciudat să fi atât de aproape de ceea ce îți place și în același timp să fii respins cu repulsie. Ar fi trebuit să fie un templu în care să intri piosși desculț. Nu, eu nu urăsc. Nu reușesc să pun pasiune într-un astfel de sentiment. Am spus probabil doar pentru a-mi exprima indignarea și repulsia față de astfel de spații. Aș fi preferat să nu existe iar unicul loc în care cărțile să fie găsite să fie bibliotecile.
Lectura este prin excelență cea mai mare plăcere de care mă bucur. Lectura e fidelă amantului ei. Salvarea mi-o regăsesc printrepaginile cărților. De fiecare dată cțnd căutările mele sunt frústrate de eșec, descopăr revețația deșărticiunilor lor printre rânduri de lectură. O infinitate de orizonturi și posibilități mi se deschid. Paginilie luminează și-mi susură. Nu e nevoie să aud voci interioare pentru a mă simți posedat.
Îmi găsesc liniștea în cărți. Devin amantul lor. Mă supun și le supun. Rândrile paginilor sunttăcute și doar cuvintele odată ce sunt citite se transfigurează. E mai mult decât alchimie. Material devin imaterial. Magie mai mare nu există. O carte fără un cititor e nimic, e sortită prafului. Dar cuvintele citite se transformă în cele mai luxuriante gânduri, emoții și simțiri. Vise ce nu poți ating,e sau nici măcar imagina, în lumea reală prind contur cu fiecare cuvânt rostit. Dacă nu ar fi fostlectura niciodată nu am fi ajuns să cunoaștem lumi exterioare propriei lumi. Nu am fi descoperit nici măcar sufletul, deși se pare că toți avem unul.
Mulțumesc tuturor celor pe care i-am citit, îi voi citi sau îmi voi dori să-i fi citit. Un strop de viața voastră curge acum și prin venele mele. Mulțumiri pentru că v-ați dedicat parte din viață eternității. A-ți schimbat esența experienței șirealității corporale, sensibilitate și pasiunile simțirii în cuvinte. A-ți sfidat timpul și spațiul, bariere culturale și preconcepții.

Abrupt
Atunci când nu sunt alături de cineva, mă simt abrupt adânc. Sunt momente unice în care mă cufund în mine însumi și-mi sap trepte și grote în descens. Dar cum nu am fund - doar un hău în care sunt aruncate acte, amintiri și fapte – nu am niciun țel deatins, nicio metă de urmat. În supa măruntaielor mele nu există rețetă, de aceea eu nu am gust, insipid și infertil mă simt. Mulți mă probează și strâmbă din nas. Văd măști în loc de chipuri și mă închipui că sunt la circ, doar că nimic nu e amuzant. Râsul e doar o isterie necontrolată.
Bucăți de carne
Se prezintă precum bucăți de carne, sunt tratate ca atare și se miră apoi de ce se întâmplăasta. În ambalaje sofisticate, colorate și insinuate par într-o continuă paradă. E suficient să le vezi pentru a-ți veni pofta de-ale duce la gură. Mici, mari, medii, cu forme de fructe sau de sutiene, cu susțineri naturale sau push-up-uri, toate îți trezesc pofta de-ale umezi între buze. Pupilele ți se dilată, ritmul cardiac se acelerează iar palmele desenează mișcări oscilatorii în aer. Simți pofteurcând și coborând în vuit de sânge fierbinte de a le scufunda în paturi cât mai adânci. Le vom trata ca bucăți de carne, doar suntem niște măcelari.

Femei
Sunt femei pe care trebuie să le tratezi precum a-i vizita un templu. Te pregătește sufletește, îți revizuiești amintirile în căutare de păcate, juri să te mărturisești și abia apoi le urmezi. Iar pe de cealaltă parte, sunt femeile...