Istoria Sociologie Contemporana
Páginas: 134 (33472 palabras)
Publicado: 29 de enero de 2013
Strategii ale abordării istoriei sociologiei si a teoriilor sociologice contemporane
Necesitatea reconstruciei istoriei sociologiei-în general-si a "teoriilor sociologice
contemporane în particular" - se impune atât dintr-o motivaie intrinsecă, precum si din o
altă, de factură extrinsecă.
Necesitatea intrinsecă derivă din aceea că, atât la sfârsitul secolului XX, cât si
astăzi, a apărut unimens evantai de doctrine, curente si teorii sociologice, câte o dată
contradictorii si necomplementare, iar altă dată ca ideologii fragmentare ale societăii
contemporane, afectând efortul util de a afirma o stiină coerentă si unitară si anulând
intenia"de unificare" sau de adecvare a conceptelor la realitatea socială analizată.
Desigur că în toate etapele istorice au existat tentative dea surprinde unitatea
stiinei sociologice si de a-i conferi imaginea "unei stiine mature" si "paradigmatice", fie
printr-o intregrare a diversităii ei"axiomatice" 1; fie prin asocierea perspectivelor atât
teoretice, cât si empirice. 2
Mai mult chiar s-a manifestat chiar preocuparea de a se renuna la rigozitatea
tehnicilor si conceptelor, pentru a se redobândi atât sensul uman, cât sisensul cultural
al investigaiilor sociologice, în vederea reaproprierii acestei stiine de cunoasterea
comună sau de "sociologia populară".
Dintr-un alt unghi de analiză, reconstrucia sociologiei impune o altă evaluare a
ei, atât din punctul de vedere al"determinismului contextual, cât si acel a istorismului.
Din punct de vedere al "determinismului contextual" evaluarea priveste raporturilesociologiei cu practică sociala-istorică, cu miscările sociale si cu evenimentele din
epocă, pentru a releva ce idealuri a slujit o teorie si ce clase sociale s-au prevalat de
mesajul ei. Mihai Ralea spunea că "sociologia e fiica socialismului în multe privine si
mai ales într-aceasta, întrucât nu apare ca teoretizare a necesitailor practice. Fără
miscări sau revendicări sociale nu e cu putinănici stiina socială prin lipsa de obiect "3.
La rândul său Virgil Iuliu Bărbat, dominat de un autentic spirit democratic si
preocupat de ".. a răspândi stiina si cultura dincolo de sălile de cursuri" (iniiind pentru
aceasta cunoscută extensiune universitară) aprecia că sociologia nu-si are un mediu al
său de afirmare aleasă decât într-un cadru de reală democraie politică, în careeasociologia-
devine mai puin abstractă si deci nu va mai avea un caracter academic în
sine. În studiul intitulat "Sociologia si condiiile apariiei ei", publicată în revistă pe care o
conducea. 4
Virgil Bărbat releva că într-un climat de evidentă democraie, "poporul întreg se va
apropia de sociologie si va cere ca cercetările să fie făcute la el acasă si pentru el". 5
Corelând istoria umană cunatură în crearea culturii si subliniind rolul relaiei
dintre individ si societate în procesul producerii faptelor politice, gânditorul clujean
considera sociologia ca stiină a culturii, dar nu o stiină statică si nici ca o stiină de tip
"evenimential " care să consemneze faptele si - deci să le fixeze cronologia lor în timp si
să-i precizeze angajarea în procesele de transformare socialăsi să-i releve condiiile
pentru a fi eficientă si de efect uman.
În virtutea celui de-al doilea principiu metodologic, acel al istorismului e de reinut
propensiunea unor sociologi contemporani potrivit căreia, reconstrucia acestei discipline
are nevoie mai întâi de o nouă evaluare istorică în care să se desfăsoare pe planuri:
(A) raporturile dintre teoria sociologică si procesele sifenomenele sociale si
2
(B) raporturile dintre noile teorii, concepii si orientări sociologice - de o parte- si
vechile concepte sociologice - de altă parte- îndeosebi "concepiile clasice", cele
dezvoltate de către Auguste Comte, Emile Durkheim, Karl Marx, Max Webber, Wilfredo
Pareto, Georg Simmel, Wermev Sombart, etc si care să constituie etaloane de validare
a noilor paradigme.
Paul...
Necesitatea reconstruciei istoriei sociologiei-în general-si a "teoriilor sociologice
contemporane în particular" - se impune atât dintr-o motivaie intrinsecă, precum si din o
altă, de factură extrinsecă.
Necesitatea intrinsecă derivă din aceea că, atât la sfârsitul secolului XX, cât si
astăzi, a apărut unimens evantai de doctrine, curente si teorii sociologice, câte o dată
contradictorii si necomplementare, iar altă dată ca ideologii fragmentare ale societăii
contemporane, afectând efortul util de a afirma o stiină coerentă si unitară si anulând
intenia"de unificare" sau de adecvare a conceptelor la realitatea socială analizată.
Desigur că în toate etapele istorice au existat tentative dea surprinde unitatea
stiinei sociologice si de a-i conferi imaginea "unei stiine mature" si "paradigmatice", fie
printr-o intregrare a diversităii ei"axiomatice" 1; fie prin asocierea perspectivelor atât
teoretice, cât si empirice. 2
Mai mult chiar s-a manifestat chiar preocuparea de a se renuna la rigozitatea
tehnicilor si conceptelor, pentru a se redobândi atât sensul uman, cât sisensul cultural
al investigaiilor sociologice, în vederea reaproprierii acestei stiine de cunoasterea
comună sau de "sociologia populară".
Dintr-un alt unghi de analiză, reconstrucia sociologiei impune o altă evaluare a
ei, atât din punctul de vedere al"determinismului contextual, cât si acel a istorismului.
Din punct de vedere al "determinismului contextual" evaluarea priveste raporturilesociologiei cu practică sociala-istorică, cu miscările sociale si cu evenimentele din
epocă, pentru a releva ce idealuri a slujit o teorie si ce clase sociale s-au prevalat de
mesajul ei. Mihai Ralea spunea că "sociologia e fiica socialismului în multe privine si
mai ales într-aceasta, întrucât nu apare ca teoretizare a necesitailor practice. Fără
miscări sau revendicări sociale nu e cu putinănici stiina socială prin lipsa de obiect "3.
La rândul său Virgil Iuliu Bărbat, dominat de un autentic spirit democratic si
preocupat de ".. a răspândi stiina si cultura dincolo de sălile de cursuri" (iniiind pentru
aceasta cunoscută extensiune universitară) aprecia că sociologia nu-si are un mediu al
său de afirmare aleasă decât într-un cadru de reală democraie politică, în careeasociologia-
devine mai puin abstractă si deci nu va mai avea un caracter academic în
sine. În studiul intitulat "Sociologia si condiiile apariiei ei", publicată în revistă pe care o
conducea. 4
Virgil Bărbat releva că într-un climat de evidentă democraie, "poporul întreg se va
apropia de sociologie si va cere ca cercetările să fie făcute la el acasă si pentru el". 5
Corelând istoria umană cunatură în crearea culturii si subliniind rolul relaiei
dintre individ si societate în procesul producerii faptelor politice, gânditorul clujean
considera sociologia ca stiină a culturii, dar nu o stiină statică si nici ca o stiină de tip
"evenimential " care să consemneze faptele si - deci să le fixeze cronologia lor în timp si
să-i precizeze angajarea în procesele de transformare socialăsi să-i releve condiiile
pentru a fi eficientă si de efect uman.
În virtutea celui de-al doilea principiu metodologic, acel al istorismului e de reinut
propensiunea unor sociologi contemporani potrivit căreia, reconstrucia acestei discipline
are nevoie mai întâi de o nouă evaluare istorică în care să se desfăsoare pe planuri:
(A) raporturile dintre teoria sociologică si procesele sifenomenele sociale si
2
(B) raporturile dintre noile teorii, concepii si orientări sociologice - de o parte- si
vechile concepte sociologice - de altă parte- îndeosebi "concepiile clasice", cele
dezvoltate de către Auguste Comte, Emile Durkheim, Karl Marx, Max Webber, Wilfredo
Pareto, Georg Simmel, Wermev Sombart, etc si care să constituie etaloane de validare
a noilor paradigme.
Paul...
Leer documento completo
Regístrate para leer el documento completo.