Psicologia

A.C. CRISPIN Alien IV ÎNVIEREA Această carte este dedicată lui Sigourney Weaver. Îi mulţumim pentru că a creat un personaj de acţiune feminin, care este un exemplu pentru noi toţi. La urma urmei, primul "Erou" a fost femeie. PROLOG Ăsta e un extraterestru! Vincent Distephano tresări involuntar când îşi dădu seama. Cum dracu' ajunsese aici, în capsula de comandă? Se opri să privească surprinsapariţia grotescă a intrusului. Ochii extraterestrului păreau uriaşi, complet disproporţionaţi faţă de capul ţuguiat şi caraghios. Irisul eliptic părea să se curbeze în jurul pupilei, având un aspect nepământean. Clipea şi pleoapele lui transparente se mişcau atât de repede încât Vinnie nu-şi dădea seama dacă această clipire începuse de sus, de jos sau din lateral. De fapt, pleoapele nu se vedeaudeloc când nu se mişcau. Clipi din nou, rapid, de două-trei ori iar apoi întoarse capul. Oare era conştient de prezenţa lui? Ah, fir-ar să fie! Fălcile arătării se deschiseră ameninţător. Îi curgeau balele încet printre dinţii ascuţiţi, periculoşi. Ce mulţi dinţi are! Buzele se întinseseră într-un rânjet şi arătarea făcu un pas înainte. Vinnie încercă să rămână nemişcat când botul extraterestrului sedeschise şi se închise încet, lăsând să picure saliva groasă, lipicioasă. Dacă această arătare a ajuns aici, înseamnă că mai sunt şi altele, se gândi el. Poate e un cuib întreg! De unde au venit? Şi cum au ajuns la bordul navei? De fapt, nu conta. Acesta era aici, acum, cu el, şi nu rezolva nimic dacă îşi punea atâtea întrebări. Extraterestrul se opri după ce se aruncase rapid înainte. Înainta cao insectă şi îşi folosea coada ca pe un senzor. Oare îl vedea? Ochii aceia uriaşi îi foloseau la ceva sau detectau doar hrana ori prada prin intermediul unei surse de lumină sau printr-o senzaţie insesizabilă de fiinţele umane? Oare simţul mişcării ori al mirosului erau mai sensibile decât văzul? Capul grotesc şi ţuguiat al extraterestrului se rotea ca şi când arătarea ar fi încercat să studiezeîmprejurimile. Probabil că sutele de leduri active şi ecrane multicolore ale tabloului de comandă îi distrăgeau atenţia. Poate că tabloul de comandă îl va împiedica să-l depisteze pe Vinnie. El cel puţin aşa spera. Înghiţi în sec. În momentul acela, unul din ecranele de observaţie clipi, schimbând imaginile atât de rapid încât extraterestrul se întoarse imediat spre el. Planeta Pluto, care stăteatăcută sub navă, apăru brusc într-un prim plan, când unul din micile ei gheizere erupse, împrăştiind hidrogen lichid în spaţiu.

Luminozitatea benzilor de gheaţă ale planetei contrasta şocant cu bezna spaţiului din jurul ei. Extraterestrul îşi bălăbănea capul dintr-o parte într-alta, observând activitatea planetei. Activitatea gheizerului se intensifică, iar tromba de lichid ajunse la zenit.Ecranul se concentrase asupra acestui fenomen, cercetându-l în cele mai mici detalii. Drept răspuns, ciudata creatură se întoarse complet cu spatele la Vinnie şi o porni deodată spre ecran, sprintenă ca un păianjen. Acum! Repede! Cât nu se uită la tine! Mişcă-te! Folosindu-se de reflexele sale agere de soldat instruit, Vinnie întinse mâna. PLEOSC! Al meu eşti, afurisitule! Ridică palma şi studierămăşiţele insectei extraterestre zdrobite, lipite de buricul degetului. Ce dracu' o fi? Clătină din cap dezgustat. Generalul Perez o să facă o criză de nervi dacă o să afle că la bordul impecabilei sale nave, Auriga, se află o insectă extraterestră. Şi când o să audă că se infiltrase chiar în capsula de comandă, o să-şi piardă minţile de tot. Oare o fi singura sau or mai fi şi altele ? Nu era nevoie decâtde două ca să se înmulţească. Şi dacă era vorba de insecte extraterestre, era de ajuns şi una singură. Fără să-şi ia ochii de la insecta zdrobită, tânărul soldat sorbi din paharul de milkshake, înghiţind ultimele guri. Generalul ar fi la fel de furios şi dacă le-ar vedea mâncând în timpul serviciului, băiete, se gândi Vinnie zâmbind. Da, generalul Perez nu ieşea din litera regulamentului,...