Sasusaku

Linda! Linda!!
E tot ce-mi amintesc. Apoi albul pur si mirosul de spital m-au ametit si mai tare. Am lasat capul pe perna. Unde eram...? Ce se intamplase cu mine? Un doctor si doua asistente au intrat in salonul mic, el arata ca un macelar, trupul robust, greoi... halatul manjit de pe el mi-a dat fiori.
L: - Unde sunt...?
Una din asistente mi-a raspuns.
A: - La spital. Nu ti-ai dat seamapana acum ?
De ce ma mai obosisem sa intreb,abia ma bagau in seama.. Cei trei se invarteau in jurul meu fara sa imi dea prea multa importanta. O alta asistenta, mai batrana decat celelate doua a intrat in cabinet.
A: - Domnul doctor sunteti asteptat in salonul 11.
Medicul a plecat impreuna cu asistenta batrana si una din cele cu care intrase prima data. Am ramas in salon doar cu o asistenta,parea mai draguta asa ca mi-am facut curaj sa o intreb.
L: - Ce e cu mine aici? De ce sunt la spital?
A: - Nu-ti amintesti nimic? Ai lesinat, nu stim de ce, analizele nu sunt inca gata. Mai trebuie sa astepti.. Cea care te-a adus e afara, vrei sa o chem ?
L: - Te rog...
Asistenta iesise din salon.. In scurt timp a intrat pe usa o fata cu trupul uscativ, parul negru pris intr-o coada si ochiialbastri. Pe fata ei se citea ingrijorarea... Am recunoscut-o, era Mali, prietena mea.
M: - Esti bine? M-am speriat atat de tare...
L: - Mali nu-mi amintesc prea multe ...ce s-a intamplat...?
M: - Ai lesinat... eram la magazin. Asta tii minte ?
L: - Vag...
Nu a apucat sa-mi mai spuna nimic. Doctorul, acelasi de mai inainte intrase in salon.
A: - Va rog sa parasiti camera domnisoara.
M: -Desigur...
A: - Analizele dumneavoastra sunt gata.
L: - E ceva grav ?
A: - Nimic grav, sunteti insarcinata.
Povestea mea incepe cu 4 luni in urma cand am decis sa plec de acasa. Satula de traiul pe care il duceam cu familia mea, am pornit incotro am vazut cu ochii, insotita de prietena mea ce mai buna Mali. Am calatorit timp de doua zile, fara sa stim unde sa ne oprim sau ce se va alege de noi. Amajuns in Berlin... Venite de la capatul lumii, cel putin asa ni se parea noua... Cu putinii bani pe care ii aveam la noi , ne-am cazat la o pensiune modesta. Am inceput de a doua zi sa ne cautam de lucru.. Nu aveam pe ce sa ne bazam, eram singure... Nimanui nu-i pasa daca muream,sau daca continuam sa traim. Am avut noroc cu cea a carui era pensiunea. Ne-a recomandat un hotel bun, unde ne-amangajat amandoua cameriste. Eram tinere, aveam 18 ani si nu ne temeam de munca. Am lucrat trei luni de zile, administratorul hotelului era multumit de noi si ne-a pastrat in personalul hotelului.
Am renuntat sa locuim la pensiune pentru ca hotelul la care lucram ne oferea cazare si masa gratuit. Eu si Mali eram foarte multumite de conditiile de acolo si eram convinse ca cel putin pentru momentaltceva mai bun nu vom gasi.
Astazi se implinesc 3 luni de cand lucram la "Central Hotel" (asa se numea hotelul in care lucram) si am fost chemate, impreuna cu restul personalului in una din salile mari ale hotelului.
L: - De ce ne-au chemat aici Mali?
M: - Nu stiu, dar uite ca vine seful, aflam noi.
Alex era cel care se ocupa de personal, seful nostru.
A: - Probabil ca va intrebati de ce v-amadunat aici, ei bine, avem la dispozitie numai o saptamana sa punem la punct tot ce e in hotel, avem musafiri foarte importanti. Trebuie sa facem impresie buna!
M: - Cine stie ce baba cu bani vine si noi trebuie sa-i tinem trena.. Haha.
L: - Ha ha, ar fi ceva..
A: - Este ceva de ras, domnisoara Mali...?
M: - Nu..
L: - Cineva nu a dormit bine azi-noapte.
A: - Asta e tot, am sa va anunt pe parcurssi am sa va dau ultimele instructiuni, acum la treaba..
Saptamana a trecut foarte repede pentru ca eram vesnic ocupate. Aveam grija ca un urma noastra totul sa raman luna, de asta depindea sederea noastra aici, si nu eram dispuse sa riscam.
In ziua in care trebuiau sa soseasaca mult ateptatii invitati, ne-am trezit devreme, am facut inca o scurta sedinta cu Alex si am coborat in marele salon...