Sdvvsdvd

DEZVOLTAREA CAPITALISMULUI ÎN ŢĂRILE AVANSATE ALE EUROPEI ÎN PRIMA PERIOADĂ A EPOCII MODERNE
Prima perioadă a epocii moderne se caracterizează printr-o mare diversitate de orientări în dezvoltarea economică a ţărilor, dar elementul caracteristic principal pentru acestea a fost extinderea relaţiilor capitaliste.
Până la mijlocul sec. al XVII-lea capitalismul era preponderent comercial.Intensificarea schimbului de mărfuri a contribuit la dezvoltarea industriei,, în evul mediu producţia industrială se obţinea în ateliere mici meşteşugăreşti, în epoca modernă apar forme mai complexe de organizare a muncii de manufactură. Fiind întreprinderi capitaliste, manufacturile întrunesc un număr mare de muncitori specia¬lizaţi în anumite operaţii de realizare a produsului finit. Specializareaproducţiei a impus necesitatea perfecţionării uneltelor, care nu numai că erau perfecţionate, dar şi înlocuite cu altele noi, apărute în urma invenţiilor tehnice. Maşinile substituie munca manuală cu cea mecanizată. O importanţă deosebită a avut apariţia maşinii cu aburi. Trecerea de la manufactură la producţia bazată pe folosirea maşinilor a deschis calea spre revoluţia industrială. Aceasta acontribuit la sporirea considerabilă a producţiei, în afirmarea relaţiilor capitaliste un rol determinant l-au avut factorii politici: biruinţa burgheziei asupra nobilimii feudale şi instaurarea principiilor moderne de guvernare a societăţii.
Datorită victoriei revoluţiilor europene, economia ţărilor a început să se dezvolte rapid, în Anglia deja la sfârşitul sec. al XVII-lea -prima jumătate a sec. alXVIII- lea volumul producţiei manufacturiere creşte substanţial. Deoarece principala ei ramură era prelucrarea lânii, ţăranii erau deposedaţi de pământ, în continuare el fiind transformat în păşune. Ruinându-se, ei plecau în căutare de lucru la oraş, completând rândurile muncitorilor. Astfel s-a petrecut revoluţia agrară, care se carac¬terizează prin transformarea întregii proprietăţi funciare înproprietate de tip capi¬talist. Parcejele micilor producători au fost comasate, întregind pământul marilor proprietari, în această perioadă s-a intensificat şi expansiunea colonială. Exploatarea coloniilor a devenit un izvor important de îmbogăţire a claselor dominante engleze. Alt izvor, de asemenea însemnat, de acumulare a capitalului era negoţul cu robi. Concentrarea unor capitaluri mari înmâinile burgheziei şi a noii nobilimi, rezervele de forţă de muncă şi de materie primă colonială ieftine au înlesnit dezvoltarea pro¬ducţiei capitaliste.
Toate acestea au creat condiţii favorabile pentru trecerea în Anglia în anii ' 60 ai sec. al XVIII-lea de la producţia manufacturieră la cea de fabrică. Aceasta a devenit posibil şi datorită noilor condiţii tehnice de producţie: a apărut maşina cuaburi şi alte invenţii tehnice, diviziunea muncii în producţia manufacturieră treptat a creat premise pentru înlocuirea muncii manuale cu maşina. Acest proces a intrat în istorie sub denumirea de revoluţie industrială. El a dus la creşterea extraordinară a producţiei industriale în toate ramurile economiei şi s-a finisat la răscrucea secolelor XVIII-XIX.
în ţările Europei continentale revoluţiaindustrială s-a înfăptuit în prima jumătate a sec. XIX-lea, începând abia în anii '20 - '30, iar în Rusia iobăgistă şi mai târziu.
în Franţa revoluţia industrială decurgea mult mai lent decât în Anglia, din cauza diferitor factori. Micile gospodării ţărăneşti frânau dezvoltarea industriei, în anii 1815-1830 a crescut mult numărul maşinilor, volumul producţiei industriale, a început construcţiacăilor ferate. Numeric însă întreprinderile manufacturiere şi atelie¬rele predominau, în afară de cauzele menţionate, revoluţia industrială în Franţa era frânată şi de dominaţia aristocraţiei financiare, care nu era cointeresată să facă in¬vestiţii în industrie, obţinând profituri prin speculaţii bancare şi jocuri de bursă, pro¬curarea hârtiilor de valoare şi a obligaţiilor împrumutului de stat....