Buenos Dias

UNIVERSITATEA BUCUREŞTI
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ
„PATRIARHUL JUSTINIAN”

LUCRAREA DE DISERTAŢIE

Coordonator: Lect. Arhim. JUSTINIAN CÂRSTOIU
Realizator:

Pr. IORDACHE AUREL IONUŢ

- Bucureşti 2008 1

I. INTRODUCERE

În secolul trecut, datorită unor împrejurări exceptionale, interesul pentru studiile de cercetare
în ceea ce priveşte cunoaşterea şi aprofundarea tuturorcărţilor Sfintei Scripturi a crescut din ce in ce
mai mult. Descoperirea celor mai vechi manuscrise biblice (manuscrisele de la Marea Moarta),
caracterizată drept cea mai importantă şi preţioasă descoperire ce s-a făcut până acum în domeniul
studiilor biblice, a generat şi impulsionat cercetări şi studii ample şi speciale, mai ales î n ceea ce
priveşte cărţile Vechiului Testament.
Pe de altă parte,extensiunea pe care au cunoscut-o relaţiile ecumenice dintre Bisericile
creştine în tendinţa lor de apropiere, înţelegere, înfrăţire şi colaborare, la care se adaugă ş i sporirea
dialogurilor inter-creştine si inter-religioase, a constituit un adevarat îndemn pentru dezvoltarea
deosebită pe care au luat-o in secolul trecut studiile biblice. În această direcţie s-a ajuns chiar la
întocmirea şieditarea unor ediţii ecumenice ale Sfintei Scripturi.
Întrucât cărţile sfinte constituiau punctul de plecare şi baza de discuţie în dialogurile inter creştine pentru formularea adevărurilor de credinţă şi stabilirea punctelor de apropiere şi colaborare,
totdeauna s-a pus problema unui text comun al Sfintei Scripturi, şi in mod special al cărţilor Vechiului
Testament. Faptul că, nici măcarastăzi, Bisericile creştine (mă refer doar la cele trei mari confesiuni
crestine: Ortodoxă, Catolică şi Protestantă) nu au reuşit să identifice un text comun al scrierilor
Vechiului Tesament1, şi că in fiecare confesiune creştina se regăseşte un alt canon vetero-testamentar,
nu reprezintă decât o crudă şi amară realitate a vieţii creştine actuale.
Deci, un studiu asupra cărţilor VechiuluiTestament, în special asupra celor considerate ca
fiind apocrife, ar putea să aducă câteva precizări în această problemă, identificând cărţile canonice,
anaghinoskomena şi apocrife, şi definind totodată noţiuni importante pentru limbajul biblic
interconfesional, noţiuni ca cea de canon biblic, cărţi canonice, cărţi apocrife, cărţi pseudo-epigrafe,
literatura extracanonică sau literaturaintertestamentară. Iată câteva din motivele care m-au făcut să
consider ca oportun un studiu asupra cărţilor apocrife ale Vechiului Testament, cărţi puţin cunoscute în
teologia biblică românească şi al căror text încă nu a fost tradus în totalitate în limba română. Până
acum au fost traduse în limba română următoarele scrieri: Iosif şi Asenet, Testamentul lui Iov,

1

Black, Matthew in consultation withJames C. VanderKam. -The Book of Enoch or 1 Enoch: A New English
Edition_. SVTP 7. Leiden: Brill, 1985. A major commentary on the whole book of 1 Enoch., preluat de pe
http://orion.mscc.huji.ac.il/symposiums/10th/papers/regev.htm

2

Testamentul lui Avraam.
Pentru început voi începe cu câteva precizări de natură terminologică şi cu o succintă
prezentare a canonului vetero-testamentar -atât cel creştin (in cele trei confesiuni creştine), cât şi cel
iudaic -, pentru ca apoi să fac o prezentare cât mai detaliată a cărţilor apocrife ale Vechiului Testament
şi mai ales a studiului acestora.

II. PRECIZĂRI TERMINOLOGICE
Pentru o mai bună viziune asupra cărţilor apocrife, asupra istoriei alcătuirii şi a studiului lor
si, mai ales, asupra importanţei lor pentru teologia creştinăactuala credem că este necesar să începem
acest studiu cu câteva precizări de natură terminologică.
Termenul "apocrif este de origine greacă şi are înţelesul de "ascuns" sau de "secret", iar
"apocrife" reprezintă pluralul neutru al acestui adjectiv şi are inţelesul de "ascunse". Deci, prin "cărţi
apocrife" se inţeleg acele scrieri care cuprind lucruri ascunse, secrete, neînţelese.
Cărţile...