Aleedoublec

- N-am de gând să mai stau nici o secundă în casa asta!
Sara ieși pe ușa din față tunând și fulgerând, urlând și gesticulând cu mâinile în toate părțile. "Auzi la ei, nu sunt destul de tare încât să fiu membră! Huh, le arăt eu lor! Halal frăție! Mai bine intram în clubul de teatru! Ai dracu sofisticați cu ceaiul lor de la ora trei juma' fix! Mhm! Să mă ușurez pe ei! Auzi și tu, ceai! Cum dracusă bei ceai dacă nu-ți colcăie mucii? Culmea, domne, culmea îți spun! Ah, ce m-au enervat!"
Ajutându-se de coate și de vorbe nepotrivite, Sara se înghesui prin mulțimea din campus. Era a treia frăție care o părăsea transmițându-le membrilor vorbe colorate și urări de "bine". Se opri din nou la panoul cu anunțuri și luă un alt pliant cu oferte de frății și cluburi, tăie din nou toate locurile undefusese respinsă sau nu-i plăcea. Privirea i se oprii la...
- Frăția Clătitelor? Ce stupid! se opri pentru câteva secunde, apoi se văicări: Ah, pe cine păcălesc eu? E singura frăție care a rămas! Na poftim! "Ai fost respins din toate frățiile și cluburile pentru snobi? Vino la Clătite și fii tu însuți! Fără program sofisticat, fără ținute obligatorii sau alte rahaturi." Mnah, ce-am de pierdut?Aruncă pliantul - al zecelea luat pe ziua aceea - și se îndreptă către casa Frăției Clătitelor. "Ăștia sper că nu mănâncă doar clătite! Sau mai rău: dacă au mutre de clătite? Fraaate, ce ghinion, dâh!" Nu era cine știe ce reședință regală, dar era peste așteptările ei; adică nu era unsă cu ciocolată și făină sau dulceață. Își aranjă părul, își trase tricoul și-și ridică pantalonii mai bine, apoiciocăni la ușă.
O fată cam de 1.60 m, cu părul de-un ciocolatiu perfect și șuvite albastre prin în două cocuri ca un panda îi deschise ușa și îi zâmbi larg. Ochii lui Sara săriră direct la tricoul ei alb și plin de culori, dar și la brațele pătate tot de culori.
- Măiculiță, mai avem un membru! strigă ea, apoi își coborî vocea: De-asta ești aici, nu?
Sara clătină din cap, iar fata colorată o trasede braț înăuntru.
- Mișto! Băieeeeeți, mai avem o persoană în plus! strigă ea. Mișcați-vă fundurile alea păroase odată, nemâncaților!
- Acum, nebuno, acum! răsună o voce din bucătărie.
Tipa colorată o conduse pe Sara în sufragerie, unde părea locul cel mai frecventat din acea casă. Plin de console pentru jocuri, vreo două-trei laptopuri, foi, cărți, jocuri video și cu zaruri, de toate. Nu păreacine știe frăție, dar dacă nu cerea prea multă implicare, acela era locul pe care ea îl căuta.
Din bucătărie, ieșiră patru băieți. La prima impresie, nu prea acordau mare interes, dar creierul lui Sara se dezmorți când realiză că erau patru băieți și doar o fată. "Mhm, acum sunt două fete."
- Dăăăă.... mormăi fata colorată. Aaaa, da! Prezentări! Eu sunt Anca, tipul grăsuț e Andrei, cel cuochelari e Dima, brunetu cu ochi caprui Vlad, iar celalalt brunet Cristi aka Frumoasa din Pădurea Adormită.
- Ăăă, eu sunt Sara, mă bucur să...
- Pe cine faci tu gras, purcea îmbibată în culori?
- Pe tine, că bagi în tine ca un porc, îi spuse Anca, calmă.
- A, da? De parcă eu m-aș trezi la miezul nopții să mănânc prăjituri! ripostă Andrei
- Eu nu mă îngraș, dâh! îi făcu ea în ciudă.
- Hai bă,gura! Speriați nou-venita! se văicări Vlad
- Ihiii, acum putem să jucăm jocuri pe echipe dacă suntem șase! se bucură Dima
Singurul care doar stătea aproape adormit pe canapea era Cristi. Sara se făcu comodă, iar ceilalți se așezară pe unde a apucat fiecare. Anca se furișă în spatele lui Cristi și îi puse o pernuță pe față. Acesta se zbătu puțin până o pică pe fată cu o palmă sănătoasă pe ceafă.
-Arșșș! 'Tu-ți gâtu mă-tii! îl înjură Anca
- Ți-am spus să nu mai faci asta, femeie nebună! o întrerupse Cristi. Cred că ți s-a infiltrat albastrul ăla în creier!
- Care creier? punctă Vlad
- Voi doi sunteți niște fraieri! N-o să înțelegeți niciodată arta. Fraierilor!
Sara îi privea pe toți cu o mutră de parcă ar fi nimerit la nebuni. Ca la clasa întâi ea ridică două degete și toți se...