Introducere

Solo disponible en BuenasTareas
  • Páginas : 17 (4037 palabras )
  • Descarga(s) : 0
  • Publicado : 3 de mayo de 2010
Leer documento completo
Vista previa del texto
INTRODUCERE ÎN RADIOLOGIE ŞI IMAGISTICĂ MEDICALA

Imagistica cu raze röentgen: röntgendiagnostic

Natura si producerea razelor X
Radiaţia descoperită în 1895 la Universitatea Wurzburg de către fizicianul Röntgen şi denumită de el radiaţia X, este o radiaţie electromagnetică, cu lungime de undă extrem de mică, în medie de 10.000 de ori mai mică decât cea a luminii.
Se producraze X ori de câte ori electroni aflaţi în mişcare foarte rapidă, se lovesc de corpuri materiale, unde produc dislocări de electroni de pe orbitele energetice ale atomilor acestor corpuri. Pentru a se menţine echilibrul, electronii de pe orbitele mai periferice, ale corpului izbit, vor lua locul electronilor dislocaţi de pe orbitele mai centrale. Din acest salt de pe un nivel energetic pe altul,în sensul menţionat mai sus, rezultă un plus de energie, care constitue razelele X.
Modificările suferite de energia radiantă la diverse nivele în corpul omenesc alcătuiesc în ansamblul lor elemente utile, pe care fascicolul de raze X le poate transmite examinatorului sub formă de imagini radiologice, produse datorită modificărilor care au loc în fascicolul de raze X la nivelul ţesuturilorşi organelor de examinat.
Coeficientul de absorbţie este proporţional cu numărul atomic la puterea a patra din corpul traversat –structurile cu număr atomic mare vor atenua mai mult fascicolul de razeX, iar din punct de vedere radiologic vor fi mai opace exemplu segment scheletic.
Producerea radiaţiei X se face în tubul de raze-tubul Coolidge (Fig.1)- un tub de sticlă în care se aflăun vid foarte avansat unde electronii emişi de catod (un filament de wolfram ce a fost adus la incadescenţă) sunt accelerati la diferenţe de potential de zeci de mii de volti, se ciocnesc cu materialul anodic (are în componenţă metale greu fuzabile ca reniu, molibden, wolfram) unde cea mai mare parte din energia lor se pierde prin ionizări şi excitări în straturile superioare ale materialuluianodic, iar o parte produce radiaţie Röntgen de frânare şi caracteristică.

[pic] Fig . 1 .
Proprietăţiile radiaţiei X sunt comune cu ale radiaţiilor electromagnetice, intensitatea lor scade invers proporţional cu pătratul distanţei.
Proprietăţile speciale constau în :
- penetrabilitate –invers proporţională cu lungimeade undă
- sunt absorbite de corpurile prin care trec, absorbţia fiind direct proporţională cu numărul atomic la puterea 3, densitatea şi grosimea obstacolului.
- determină fenomenul de luminiscenţă
- determină efect de fotosensibilitate (reduce emulsia de argint la argint metalic)
- produc ionizare, are loc ionizarea gazelor prin care trec
- au efecte biologiceasupra ţesuturilor vii prin ionizări şi prin excitaţii care produc alteraţii în materia vie.
Efectele celulare ale radiaţiilor; Sunt precoci şi cumulative în timp.
a) Mecanismul de acţiune este direct şi indirect.
- acţiunea directă este sub forma rupturii arhitecturii moleculare şi în special la nivelul unor structuri ca genele, cromozomii sau enzime - doza este fărăimportanţă.
- acţiunea indirectă –este dată de substanţele născute din reacţiile directe.
b) Natura leziunilor –A.D.N – ul este ţinta preferată a radiaţiilor – deci ţinta princicipală este materialul genetic.
c) Efectele somatice - sunt asupra individului în totalitate şi pot apare la interval de ore până la ani.
La nivel somatic acţionează legea ( Bergonier şiTribondeau) conform căreia cu cât un ţesut este mai tânăr cu atât el este mai sensibil şi vulnerabil.
d) Manifestarile clinice - ale leziunilor radice apar numai excepţional în cadrul iradierii diagnostice. Ele pot fi văzute la medicii radiologi sub forma de boala profesională.
- Leziunile pielii apar in formele cronice la radiologi, cel mai adesea sub forma de radiodistrofii:...
tracking img