Visual merchandising

Magazin de instrumente muzicale: ROSSO INTERMEZZO

Locaţie: Strada Benjamin Franklin, în imediata apropiere a Ateneului

I. Relaţia punct de vânzare – spaţiu exterior

Locaţia a fost aleasă datorită Ateneului, reprezentând o zonă care comunică prin limbaj muzical, care abundă în semnificaţii cultural-muzicale, şi care adună un public interesat de acest domeniu. Constituită casanctuar al muzicii, instituţia Ateneului Român are inepuizabila calitate de a impregna zonei atribute dezirabile pentru un punct de vânzare dedicat instrumentelor muzicale, părţi integrate şi sine qua non ale creaţiei şi valorii muzicale. Locaţia este una favorabilă pentru întalnirea cu publicul vizat, într-un context în care dispoziţia de receptare a acestuia este la cote înalte. Punctul devânzare se plasează în acest spaţiu, valorificând modul în care Ateneul este perceput de către comunitate: un”obiect” vechi, evocator al unui timp universal, aproape mitic prin însemnatate. În obiectul vechi nu e reluat timpul real, ci semnele şi indicii culturali ai timpului.[1]
Vizitatorul este un consumator de muzică, o persoană pasionată de universul muzical şi produsele culturale muzicale.Magazinul se adresează unui vizitator în triplă postură: creatorul/practicantul (compozitor, instrumentist), consumatorul activ avizat (cel care participă la spectacole instrumentale, concerte simfonice) şi un al treilea vizitator, consumatorul pasionat de muzică, cel care consumă experienţial punctul de vanzare, atât din curiozitate, cât şi din plăcere. Avem de-a face cu un consumator carepreţuieşte frumosul şi calitatea, cultura şi muzica, un consumator căruia aparenţa estetică a Ateneului îi “vorbeşte” pe o limbă cunoscută, prin întregul său compex de semnificaţii. Elemente arhitecturale, istorice, culturale se îmbină într-un întreg care celebrează muzica şi întreg spectacolul creat în jurul ei. În acest fel, el va gasi în punctul de vânzare o coerenţă perfectă cu împrejurimile,plansându-l intuitiv într-un astfel de spaţiu şi regăsindu-l acolo unde s-ar astepta şi unde i-ar aloca, în mod firesc, plasamentul.
Istoria Ateneului Roman se leagă nemijlocit de activitatea Societăţii Culturale Ateneul Român, înfiinţată în 1865 din inţiativa unor personalităţi ale vieţii culturale şi ştiinţifice româneşti precum C. Esarhu, V.A.Urechia, Carol Rosetti, Al. Odobescu. Odată cuinaugurarea palatului Ateneului Roman, la 5 martie 1889, concertele au inceput să se desfăşoare în această sală, aşa cum se întamplă şi în prezent, Ateneul Român devenind emblemă a culturii romaneşti şi sediu al Filarmonicii.[2]
Vitrina punctului de vânzare reprezintă o punere în scenă a spaţiului din faţă al unui concert simfonic, conţinând locul dirijorului, care este poziţionat pe un postament,cu spatele spre geam şi spre publicul trecător, şi cu faţa spre orchestră. Vitrina constituie, aşadar, punctul de pornire al unei scenografii care îşi invită spectatorii (trecătorii) să o descopere. Vitrina constituie elementul de transparenţă care lasă să se întrevadă din spaţiul exterior, specatacolul desfăşurat în interiorul magazinului. În faţa dirijorului (interiorul punctului de vânzare)este dispusă orchestra, aşezată într-o manieră usor recognoscibilă, specific unui astfel de concert[3] (în dreapta. violonişti, contrabasişti, pe mijloc viorişti, în spate percuţionişti, rândul următor suflători). Aşezarea este una în trepte, asemenea unui amfiteatru.
Pereţii magazinului, decoraţi cu motive muzicale (note muzicae, portative, semne muzicale – cheia sol, cheia fa) constituie, înacelaşi timp, o panoplie de partituri celebre care pot fi vizualizate de vizitatori, şi chiar interpretate de cei care testează un instrument.

II. Atmosfera generală a punctului de vânzare

Magazinul oferă vizitatorilor o perioadă de cincisprezece minute (în fiecare oră) în care muzica se aude la un volum mai ridicat. Melodiile care se aud sunt opere celebre ale marilor...