Comunicarea Mass-Media Si Responsabilitatea Sociala

UNIVERSITATEA HYPERION BUCUREŞTI
FACULTATEA DE JURNALISM ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII
SPECIALIZAREA:

LUCRARE DE LICENŢĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: AUTOR:
Lector univ. dr. Ștefan Ciochinaru Burlacu Henriete Monica

UNIVERSITATEA HYPERION BUCUREŞTI
FACULTATEA DE JURNALISM ŞI ŞTIINŢE ALE COMUNICĂRII
SPECIALIZAREA:

Comunicarea în mass-mediasi responsabilitatea socială

- LUCRARE DE LICENŢĂ -

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC: AUTOR:
Lector univ. dr. Ștefan Ciochinaru Burlacu Henriete Monica

Comunicarea. Definiție
Comunicarea este un schimb de informaţie între indivizi, printr-un sistem comun de semne, simboluri sau comportamente. În acest proces mutual, bidirecţional, participanţii nu doar schimbă(codifică-decodifică) informație dar, de asemenea, creează şi împărtăşesc sens.
” Communicarea este transferul informaţiei de la o persoană la alta, chiar dacă îi trezeşte sau nu încredere. Dar informaţia transferată trebuie să fie comprehensibila pentru receptor.” – G.G. Brown.
Acum, să încercăm să definim comunicarea, având datele de mai sus. A defini presupune a da un înţeles precis şi exactunui cuvânt/concept. Sensul exact al cuvântului „comunicare” este de „împărtăşire” sau „participare”. Dicţionarele ne spun că comunicarea este transmiterea mesajului sau a informaţiei prin actul vorbirii sau al scrierii. Alt dicţionar declară că comunicarea reprezintă a da sau a face schimb de informaţie, semnale, mesaje prin rostire sau gesturi sau prin scris. Iar o altă definiţie afirmă desprecomunicare că e un act de interschimb social. Comunicarea e toate astea şi mult mai mult. O definiţie bună nu ar trebui să dea numai un înţeles precis, dar şi să facă limpede domeniul de aplicare al termenului/expresiei.
Comunicarea înseamnă a da, a primi sau a face schimb de idei, informaţii, semnale sau mesaje prin mijlocul potrivit, permiţând indivizilor sau grupurilor să convingă, să cauteinformaţii, să ofere date sau să-şi exprime emoţiile. Această definiţie largă include limbajul corpului, abilităţile de a vorbi şi de a scrie. Prin ea se descriu obiectivele comunicării şi se subliniază importanța ascultării sau a receptivităţii la mesajul primit, ca aspect al comunicării.
Într-o corporaţie, comunicarea este ansamblul de tehnici şi de mijloace care îi servesc să se prezinte pe eaînsăşi, activitatea sa sau produsele şi serviciile sale. Obiectivele pot să amelioreze imaginea firmei, să îi sporească notorietatea sau să îi crească şansele de a contacta potenţiali clienţi.
Ştiinţa comunicării (se vorbeşte adeseori despre teoria comnicării) reuneşte cunoştinţe ale mai multor altor ştiinţe: lingvistică, tehnici de telecomunicaţie (precum telefonia), psihologie, sociologie, politică,antropologie etc. Noi ne vom ocupa de comunicarea mass-media.

Media şi Mass-Media. Definiţii. Forme. Caracteristici şi obiective

Cum să definim media? Răspunsul nu e într-atât de evident. Auzim pe la colţuri: „mass-media ne minte”, „mijloacele media reduc dezbaterile politice”, „mass-media ne brutalizează”. Pe cine vizează aceste denunţuri? Pe oamenii, instrumentele tehnice sau folosireacare se dă lor? Pe jurnaliştii care îşi exercită mai mult sau mai puţin bine meseria lor sau pe cei care îi conduc? Pe tehnicile constrângătoare care obligă exprimarea lucrurilor într-un anumit mod şi urmărind un anume format? Pe calitatea generală sau pe concesii sau pe senzaţionalul care face produsul unei epoci? Pe moravurile şi cutumele care fac, de exemplu, ca românii să se uite la televizor,în medie, mai mult de trei ore pe zi sau ca oamenii politici să devină uşor isterici în prezenţa unei camere video?
Dacă ne întoarcem atenţia la propunerile de definire a multor savanţi, amintindu-ne câteva truisme de tipul „media reprezintă mijloacele de comunicaţie” şi enumeraţiile mijloacelor mass-media (televiziune, cinema, presă, radio...), clasificările nu mai sunt aşa clare. Anumiţi...