Istoria Comunismului Romanesc

Istoria comunismului romanesc
VOLUMUL I.

Articole publicate in “Jurnalul National” in perioada 2004 - 2005

Editorial: „Munca la istoria partidului“ LAVINIA BETEA Jurnalul National deschide o premiera in publicistica romaneasca. Propunem, la un deceniu si jumatate de la caderea regimului comunist, prima istorie a comunismului romanesc, proiect ambitios care va atrage cu siguranta interesulsutelor de mii de cititori. Precizam ca aceasta istorie a comunismului romanesc este scrisa de studenti straluciti de la facultati din Universitatea Bucuresti. Citeam, cu zambet, la inceputul anilor ’90, un anunt dintr-o nou infiintata revista a Uniunii Scriitorilor care-si propunea dezvaluirea dramelor romanilor in regimul comunist. Anuntul promitea un substantial premiu studentului – oricolectivului de studenti – care va izbuti sa scrie o istorie a comunismului romanesc. Istoria unei epoci traite de populatia adulta a unei tari, scrisa de un student? Ce copilarie! – credeam atunci. Cata naivitate! – gandesc astazi despre propriile mele previziuni privind scrierea istoriei trecutului apropiat. Sperasem atunci o fabuloasa renastere a istoriografiei romanesti si o acerba competitie intrespecialistii stiintelor socio-umane in analizarea efectelor comunismului. Accesul la ravnitele tratate de specialitate, scrise in exteriorul lumii comuniste, deschiderea arhivelor, invatarea teoriilor si metodologiilor stiintifice de cercetare – mi s-au parut darul cel mai de pret dobandit pentru investigarea regimului comunist. Dar dupa 15 ani de libertate nu avem inca o istorie a comunismuluiromanesc! Intrebarilor despre trecutul apropiat, istoricii si gazetarii romani le raspund, in general, repetitiv si maniheist. Deseori reproduc limbajul si cliseele consacrate de trecutul regim. Faptele si personajele elogiate de propaganda comunista sunt inlocuite cu altele, in contextul aceleiasi scheme: lupta dintre comunism si anticomunism. Desi tonul nemultumirilor este general, eforturilepentru o investigatie pertinenta, fara accente propagandistice si militante, n-au fost incurajate. Autorii angajati intr-un asemenea demers risca diverse acuzatii. In cazul in care aria lor tematica nu se centreaza strict asupra fenomenelor represiunii, sunt acuzati de “nostalgii comuniste“. Daca tratarea comunismului romanesc se face in contextul celui international – “nu gandesc romaneste“,patriotismul fiind o chestiune abordata in registrul lui Caragiale. Iar daca – si mai grav! – personajele politice ale trecutului apropiat sunt parinti, socri ori unchi ai personajelor de pe actuala scena politica, cercetatorul “nu stie sa se orienteze“. “Munca la istoria partidului are propria istorie politica“ – observase Trotki, inca din 1932, referindu-se la falsificarea si interpretarea evenimentelorin functie de scopurile politice ale momentului. Un proces care a afectat memoria societatii supusa unui lung sir de reconversii si resemnificari. Dat fiind ca memoria sociala este cea care ofera oamenilor limba si categoriile gandirii, reconstituirea trecutului apropiat in tarile ex-comuniste depaseste eforturile si presiunile la care sunt supusi indeobste cercetatorii istoriei recente. Trezitimai devreme ca noi, vecinii din “lagar“ ne-au lasat insa binisor in urma sa dormitam in vechile deprinderi. Pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice chiar a fost abandonata maniera sovietica de-a scrie istorie. Biografiile consacrate de istoricul Dmitri Volkogonov lui Lenin, Trotki si Stalin ori analiza sociologului Anatoli Visnevski publicata sub titlul “Secera si rubla“ pot fi socotite modele aleistoriografiei comunismului. Sub presiunea multimii cititorilor care doreste sa-si recupereze memoria si implicit identitatea sociala, presa pare obligata sa devanseze etapele firesti ale transformarii stiintei in reprezentari sociale. Astfel ca, dupa un deceniu si jumatate de la caderea regimului comunist, prima istorie a comunismului romanesc va fi scrisa in stil jurnalistic in ziarul Jurnalul...