Materiales De Construction

Materiale: totalitatea materiilor prime şi semifabricatelor din care se pot executa diferite bunuri. Materie primă: produs natural sau material semifabricat, destinat prelucrării sau transformării în alte produse.
Instalaţie: ansamblu de elemente componente montate (asamblate, îmbinate), în serie, paralel sau mixt, cu scopul executării unei anumite funcţiuni, operaţii sau produs în cadrul unuiproces tehnologic. După unii autori, calitatea şi fiabilitatea unei instalaţii depind de:calitatea soluţiei constructive: 28-32 %,materialele folosite la fabricaţie şi montaj: 8-12 %,tehnologiile folosite (fabricaţie {execuţie şi control} şi montaj): 56-64 %.
Proprietăţi mecanice. Determină modul de comportare al materialelor supuse la diferite solicitări mecanice: rezistenţă la rupere,compresiune, torsiune; elasticitatea,plasticitatea,tenacitatea,fragilitatea,fluajul,relaxarea,rezistenţa la uzură,rezilienţa (încovoierea la şoc),duritatea,rezistenţa la oboseală, etc.
Proprietăţi tehnologice. Arată modul de comportare al materialelor la aplicarea asupra lor a diferitelor procedee de prelucrare:turnare,forjare,laminare,sudare,prelucrare prin aşchiere,capacitatea de a fi supuse unortratamente termice.
Proprietăţi fizice. Determină relaţiile materialelor cu fenomenele fizice care se petrec în natura:greutatea specifică,densitatea,dilatarea termică, higroscopicitatea,absorbţia acustică, etc.
Proprietăţi chimice, care se referă în special la:capacitatea materialelor de a reacţiona sau de a rezista la acţiunea diferiţilor agenţi chimici, din mediul în care lucrează, rezistenţa lacoroziune.
Caracteristicile materialelor sunt însuşiri care exprimă comportarea proprie a materialelor faţă de solicitările la care sunt supuse:dimensionale şi geometrice, fizice, mecanice, termice, electrice, magnetice, optice şi acustice,nucleare.
Elasticitatea. Caracteristica materialului de a se deforma sub acţiunea unei solicitări exterioare şi de a reveni la forma iniţială, la încetareasolicitării. Plasticitatea. Caracteristica materialului de a se deforma peste limita de elasticitate, deformarea rămânând şi după încetarea solicitării. Rigiditatea. Caracteristica materialului de a se opune fenomenului de elasticitate. Fragilitatea. Caracteristica materialului de a nu se deformă plastic. Dacă apar solicitări, materialul se rupe brusc. Tenacitatea. Caracteristica materialului de aavea o zonă de plasticitate mare. Se ajunge la rupere în urma unor solicitări foarte mari.Fluajul. Este un proces de deformare lentă, progresivă, sub acţiunea propriei greutăţi (exemplu: plumbul) sau a unei solicitări exterioare, continue şi care acţionează în timp lung. Rezistenţa la oboseală. Capacitatea unui material de a-şi păstra caracteristicile iniţiale dacă este supus la unnumăr mare de cicluri de solicitări variabile. Duritatea materialelor. Caracteristică unui material care conferă acestuia capacitatea de a rezista la pătrunderea în suprafaţa sa a unui corp străin. Încercările de materiale se fac pentru: controlul calităţii materialelor primare folositela fabricarea unui produs,verificarea calităţii unui material sau produs finit,verificarea, pe faze de execuţie, a procesului tehnologic de fabricaţie,stabilirea cauzelor unor avarii,cercetări ştiinţifice în scopul îmbunătăţirii calităţii materialelor utilizate în instalaţii industriale, ş.a.m.d.
Încercările materialelor pot fi grupate, în funcţie de proprietăţile generale ale acestora,astfel:încercări mecanice de:rezistenţă,duritate,rezilienţă,fluaj,relaxare,oboseală,încercări tehnologice:sudabilitate ,îndoire,refulare,ambutisare,prelucrabilitate prin aşchiere,forjabilitate,
Încercările tehnologice au drept scop să determine:deformabilitatea metalelor,sudabilitatea oţelurilor,prelucrabilitatea prin aşchiere,călibilitatea oţelurilor.
Se disting patru tipuri de încercări care se...