Leacuri magice din carpati

D E SP R E L O C U L E T N 0 M E D IC IN E I ÎNŢ IU L A R P A T IC SP A C Datorită unor particularităţi zonale, medicina magico-cmpirică s-a păstrat la români, aproape instituţionalizată, până în secolul al XX-lea. lată, în acest sens, ce consemna un medic districtual în 1935: "Trebuie să mărturisesc că în popor medicina băbească si descântecele cu tot empirismul lor, au rămas mijlocul i"oCujsdpsic la care recurg ţăranii noştrii în caz de boală. Ei cred orbeşte în puterea descântecului. Sunt zile din săptămână, cum e miercuri, duminica, dar mai ales vinerea, când bolnavii din cele mai îndepărtate sate, vin la câte o babă meşteră descântătoare, făcând coadă cu căruţele la usa ei."1

Arta vindecării la poporul român are o vechime milenară, putând fi considerată un dar strămoşesc, iarfondul său inalienabil, comun tuturor regiunilor locuite de români, permite să identificăm o formă primară, arhaică a acestei arte, care, după anumite indicii istorice şi de limbă, o putem atribui tracilor, mai exact sacerdoţilor geto-daci. Un aspect particular referitor la tradiţiile medicale preistorice, sesizat deja, este acela că începând din mileniul IX î.Hr., au fost produse în Spaţiul Carpaticfigurine de lut cu caracter artistico-biologic, reprezentând bărbaţi sau femei, figurine ce prezintă mici orificii ca nişte împunsături de ac, corespunzătoare punctelor de acupunctura cunoscute de medicina tradiţională chineză. Au fost descoperite, de asemenea, statuete şi vase antropomorfe care prezintă spirale sau romburi spiralate situate exact în dreptul plexurilor psiho-energetice, cunoscuteîn fiziologia mistică indiană sub numele de cakra ("roată"). Aceste reprezentări au avut cea mai mare răspândire în mileniul IV î.Hr., perfecţionându-se până la ocupaţia romană a Daciei1. Numărul statuetelor autohtone străvechi la care au fost indentificate până în prezent incizii de trasee (reprezentând schematic meridiane energetice) sau puncte de ordin bio-energetic acupunctural, se ridică la238, douăzeci dintre acestea găsindu-se la Muzeul Naţional de Istoria României. Toate aceste statuete sunt de pe teritoriul României, iar punctele marcate (coincidente cu cele din acupunctura chineză) sunt reale, neconfundându-se cu punctele de eroziune, sunt rotunde şi bilateral dispuse (simetrice), cu topografie identică hărţilor moderne de acupunctura chineză*. Pentru desemnarea traseelorbioenergetice proiectate la suprafaţa corpului omenesc, numite de indieni nadi (cu sensul literal de canale, vase, dar şi "nervi") iar de chinezi "meridiane", există corespondentul românesc de "râuri", folosit de practicienii populari ai unei terapii acupuncturale specific ţărănească, care se practică într-o serie de locuri din ţară (a se vedea pentru exemplificare, la ultimul capitol, tratamentul nr.7 al icterului sau tratamentul nr. 17 pentru indigestie). Dacă se ţine cont de vârsta celor mai vechi dintre aceste figurine antice antropomorfe găsite pe teritoriul ce ţine de Carpaţi (datând cu începere din mileniul IX î.Hr.), ar rezulta logic că, cu multe mii de ani în urmă, aici se stăpâneau cunoştinţe medicale şi de fiziologie energetică subtilă care aveau să devină mai târziu specificemedicinei tradiţionale chineze (acupunctura) şi mistici*1 indiene (tantra-yoga). Asemenea afirmaţii pot părea hazardate, dar-^dacă se ţine cont de faptul că migraţiile popoarelor indo-europene au pornit dintr-un punct comun acum mai multe mii de ani în urmă, punct situat chiar în Carpaţi, şi că popoarele de aici au ajuns până în peninsula indiană (sub numele de arieni), ele devin probabile. Un arheologamerican afirma în această privinţă că "civilizaţia s-a născut acum 13-15 mii de ani acolo unde trăieşte astăzi poporul român, răspândindu-se apoi atât spre răsărit cât şi Spre apus"1. N-ar trebui să mai surprindă astăzi că cele mai vechi civilizaţii europene cunoscute au apărut, cu milenii înainte de era noastră, în Spaţiul Carpatic (adevărată "matcă" a populaţiilor indo-europene), de aici...